La estatua y la piedra

En La estatua y la piedra, fruto de una conferencia impartida en Turín, José Saramago reflexiona sobre su narrativa, libro a libro, y sobre su intento de pasar de la descripción de la estatua a la profundidad e intimidad de la piedra. Hoy sabemos que lo logró.

“¿Qué es una estatua? Una estatua es la superficie de una piedra, el resultado de remover piedra de piedra. Describir una estatua —su rostro, gesto, vestimenta, figura— es describir el exterior de la piedra, y esta descripción, metafóricamente, es lo que encontramos en las novelas a las que me he referido hasta ahora. Cuando terminé El Evangelio según...”

Esta carta es una publicación importante con la Dirección General de Asuntos Exteriores, Archivos y Bibliotecas del Ministerio de Cultura de Portugal.

„"José Saramago spunea că trebuie să final grijulii cu cărţile, fiindcă he poartă înăuntrul lor un om, pe auteur. Cartea aceasta este o casă locuită, la superlativ, de auteur. uimirile lui, dezvăluirile lui şi deopotrivă satisfacción íntima de una vedea cum opera creşte alături de fiinţa umană, care într‑o zi s‑a decis să scrie ca să înţeleagă şi ca să fie îndrăgită.” (Pilar del Río)

„[De la statuie la piatră]… esta es la forma de un ne exprima recunoştinţa faţă de gînditorul care a fost Saramago, pentru care scrisul, mai mult decît o activitate pur ficţională, este dictat de nevoia de a ceta destinul umanităţii, pasiunile şi furiile care or determina, adopta la perspectiva care oscilează între prezent şi trecut, cu un acento puternico etic şi ideologic, pe language cel afectiv, şi aflîndu‑se într‑o căutare neobosită, de cele much more ori dureroasă, a unui răspuns.” (Giancarlo Depretis)

Laguna

2013 (Trad.: Jasmina Nešković y Tatjana Conić)

Incluye la autobiografía de José Saramago y extractos de los Cuadernos de Lanzarote I y II de José Saramago.